ro.alexn.org

Privilegiu

| 3 minute

Fi-miu. Al meu este ❤️

Azi împlinesc 38 de ani. Sunt privilegiat că am ajuns la vârsta asta.

Sunt privilegiat că am o soție și un copil minunați, că am o familie.

Sunt privilegiat că sunt din clasa de mijloc, că am un serviciu confortabil și stabil, ce de fapt merge mai bine în criză; sunt privilegiat că grijile pentru ziua de mâine sunt doar superficiale; sunt privilegiat că încă n-am datorii la bancă.

Sunt privilegiat că mi-am găsit vocația, că am o profesie pe care aș practica-o chiar dacă aș câștiga mâine la loterie.

Sunt privilegiat că am ce mânca, că-mi permit să fac mofturi, de genul că vreau ulei de măsline extra-virgin, sau unt irlandez, că-mi permit să mănânc curcan, cotlete de porc, doradă sau somon la orice masă; că mănânc fructe, chiar și în afara sezonului când sunt scumpe; sunt privilegiat că are cine să-mi gătească acasă.

Sunt privilegiat că-mi permit să merg în concediu. Sunt privilegiat că-n pandemia Covid-19 singura mea problemă este că m-am plictisit lucrând de acasă, și că am rămas cu zile de concediu neconsumate.

Sunt privilegiat că am fost la școală, o școală românească care este extraordinară, așa cum e ea, dacă te poți duce, un privilegiu ce nu se observă până nu vezi problemele pe care le au săracii, de la noi din satele sărace, sau din SUA. Sunt privilegiat că n-am rămas cu datorii pe viață din educație.

Sunt privilegiat că sunt un bărbat heterosexual și alb din Europa, că oriunde mă duc îmi sunt ușile deschise, că nu sunt judecat pentru felul în care m-am născut, că nu trebuie să păstrez bonul fiscal de la magazin să demonstrez că n-am furat, că dacă sunt respins, nu mă întreb dacă am fost respins pentru culoarea pielii, pentru orientarea sexuală, pentru că sunt evreu, travestit, sau femeie.

Sunt privilegiat că port măsura M sau L la tricou, că deși am tendința să mă îngraș, gravitez totuși între supra-ponderal și XL, dar nu mai mult. Sunt privilegiat că nu sunt obez morbid, că nu sunt discriminat pentru felul în care arăt, că n-aș putea fi acuzat de un defect de caracter pentru constituția ce o am, și chiar și când îmi crește burta, la bărbați e acceptabil.

Sunt privilegiat că sunt sănătos, și chiar dacă aș avea probleme, am acces la un sistem de sănătate public, care chiar dacă este șubred, cel puțin există, și chiar am prioritate ca și bărbat alb din clasa de mijloc (cu bani de bacșiș și tupeu). Și-n caz de ceva, n-ar trebui să-mi vând apartamentul pentru cheltuieli medicale. Iar când n-am chef de instituții publice, când n-am chef de cozi, mă pot duce oricând la clinica privată unde am abonament.

Sunt născut în privilegiu.

Alții nu sunt atât de norocoși.

Nu scriu asta ca să mă simt mai bine, să mă simt recunoscător pentru ce am, gândindu-mă la alții mai nefericiți. Este important să avem înțelegerea faptului că mulți dintre noi avem un privilegiu social ce ne-a propulsat în fața altora. Că oricât de mult am avea impresia că oportunitățile de la naștere sunt egale, de fapt nu sunt, și este nedrept, este injust.

Muncim mult pentru ce avem, desigur, dar în societate munca nu este totul, și de fapt privilegiul în care te naști contează mai mult.

Iar rasismul sistemic, misoginismul, antisemitismul, lipofobia, xenofobia … încă există chiar și în 2020, inclusiv în societea românească. Iar când oamenii devin conservatori, când ajung la ură împotriva semenilor, cel mai adesea nu-și protejează propria muncă, ci privilegiul.

Fi-miu este și va fi un privilegiat. Și mă bucur că este, pentru că nu se va discrimina împotriva lui. Nu este o rușine să te naști în privilegiu, dar este noroc chior.

Așa că pe fi-miu nu-l cresc să nutrească sentimente de ură față de semeni, bazat pe criterii de poziție socială, rasă, etnie, religie, mărime a corpului, sex sau orientare sexuală. N-ar trebui s-o faci nici tu.

| Scris de
Etichete: personal | părinte