ro.alexn.org

A Fi Părinte, Partea 1: Sarcina

Pe 18 Iunie anul trecut s-a născut Ştefan Cristian. Sincer să fiu nici nu ştiu cum a trecut timpul şi unele clipe încerc din greu să mi le amintesc.

Eu şi soţia mea Amalia chiar l-am vrut şi ne-am pus pe treabă. De fapt am avut un uşor dezacord vizavi de perioada în care ar fi trebuit să vină. Părerea mea era că ar trebui peste 6 luni. Părerea Amaliei: imediat.

După ce am aflat că a rămas însărcinată am fost foarte satisfăcut de performanţele mele.

Eu: "uau, este un accident fericit, venit la timpul potrivit"

Amalia: "accident să crezi tu că a fost ;-)"

M-am simţit folosit preţ de un minut, însă sarcina Amaliei a fost o perioadă relativ fericită. Se întâmplă un fenomen ciudat cu femeile însărcinate, fiind cumva învăluite de o aură uşor de recunoscut. Mi-o amintesc pe Amalia cum mergea prin casă, mângâindu-şi burtica şi manifestându-şi mulţumirea cu un zâmbet uşor perceptibil. De nepreţuit. După care a venit perioada în care copilul a început să mişte în burtica mamei. Îmi plăcea să-l mângâi, îmi plăcea să cred că îmi recunoaşte vocea (sau sforăitul, prietenii chiar ştiu de ce).

Aceste momente alegem noi să ni le amintim.

Au fost probleme din primele 2 luni. Iniţial a avut sângerări şi mi-o amintesc pe iubita mea cum stătea pe canapea, supărată că a pierdut sarcina. Nu s-a întâmplat chiar aşa, de fapt s-a întâmplat ca sarcina să fie gemelară, iar unul dintre sacii amniotici nu trăia (nu avea ecou), astfel o desprindere a sacului defect era inevitabilă. Doctorul ne-a zis că este posibil pur şi simplu să se dizolve, fără desprindere, însă în caz de desprindere era posibil să pierdem sarcina. Emoţii, suspans, avem/n-avem copil…

N.B. îmi place să vorbesc la persoana întâi-plural, chiar dacă sarcina n-am dus-o eu, deşi pot să jur că am avut dureri de simpatie.

Evident, n-am pierdut sarcina, însă prin luna 4 (vag îmi amintesc exact luna) a existat pericol mare de desprindere totală a placentei de pereţii uterului … fuck. Am trecut şi peste asta - se întâmplă ca odată ce fătul creşte, zona desprinsă să devină din ce în ce mai mică faţă de suprafaţa totală.

Deasemenea, dublu-testul din primul timestru pentru detectarea de anomalii (cum ar fi sindromul Down) nu l-am făcut din necunoştinţă de cauză, iar triplu-testul făcut în semestrul 2 a ieşit un pic aiurea - triplu-testul este de fapt un instrument inventat de sado-masochişti cu marjă de eroare uriaşă, menit să-ţi creeze panică şi nervi începând cu săptămâna 13.

Îmi amintesc ziua când ne-am dus plini de emoţii şi de speranţă la spitalul Giuleşti să ne vadă doctorul nostru de atunci, Dr. Puia Sorin. Înainte de asta însă făcusem încă o ecografie la acelaşi spital, am uitat numele doctorului, dar ne-a comunicat că i-ar apare un cheag de sânge fătului la cap. Nu ştiu cum ar fi fost posibil, deoarece era prea mic pentru aşa ceva, însă am purces spre dl doctor Puia ca să ne mai liniştească încă odată şi ne-am întâlnit cu dânsul pe drum:

Puia: "Amalia, trebuie să te internezi azi, vorbeşte cu fetele"

Amalia: "N-aş vrea să mă internez"

Puia: "N-am cum să-ţi fac avort altfel, în câteva ore scapi"

Amalia: "Poftim?"

Amaliei i s-au înmuiat instantaneu picioarele. În următoarele 3 ore am încercat să ne obişnuim cu gândul şi Amalia îşi revenise un pic. Apare însă dl. Puia şi ne zice:

"Este în spital Dr. Albu, extrem de bun pe ecografii, te trimit la dânsul să decidă dumnealui"
(implicit aici, dl Puia nu avea încredere în ecografia anterioară)

După încă vreo 5 ore de facem/nu-facem avort, ecografia a ieşit bine (i.e. "n-are doamnă nimic, e foarte bine") şi am trecut peste. Off, şi bunicii noştrii care năşteau pe câmp fără nici un test şi nici o ecografie anterioară.

În săptămâna 27 ne-am dus să mai facem încă o ecografie la Medsana, aşa pentru orice eventualitate, să vedem dacă este dezvoltat normal şi toate cele. O parafrazez aici pe doctoriţa ce ne-a primit:

"Vreţi să-i vedeţi puţa? Fac ce fac şi numai peste ea dau, la alţi copii mă chinui s-o găsesc." … "Corpul are vârsta gestaţională de 27 de săptămâni, însă capul este un pic mai dezvoltat, are dimensiunile cam de 28 de săptămâni"

Am râs pe înfundate: taică-su are o devlă cât casa.

(va urma)