ro.alexn.org

Viaţă de programator

Nu am nevoie să mă joc jocuri.

În fiecare zi evoluez, învăţ tehnici, algoritmi şi unelte noi, rezolv enigme şi construiesc. Îmi place să cred că în fiecare zi cresc în nivel şi sunt mai bun decât ieri. Jocurile contemporane pălesc în comparaţie cu cel mai tare joc MMORPG existent - meseria de programator.

Module cu nume de cod precum Godzilla, Predator, Gekko, Shifter, Engraver şi Dracula sunt presărate cu picături de sudoare şi adrenalină.

Cultura de Silicon Valley este o cultură a eşecului. Arunci bulgări de noroi pe perete şi vezi ce se lipeşte. Iar eşecurile sunt aplaudate, asemănător poate cu felul cum mureau gladiatorii la Colosseum în sunet de aplauze. Bucăţi mari de cod şi chiar aplicaţii întregi sunt aruncate la gunoi, după care o iei de la capăt.

Cheia succesului este concentrarea pe un ţel şi urmărirea acelui ţel până în pânzele albe. Am un respect mai mare vizavi de oamenii care-şi iau carnetul de conducere din 8 încercări, decât vizavi de cei care reuşesc din prima.

Îmi este greu să exteriorizez ceea ce simt, chiar şi faţă de alţi programatori care ar înţelege. Zi de zi sunt încercat de toată gama de sentimente posibile, gen ură, stress, nervi, anxietate, frică, gelozie, tristeţe, mulţumire, motivare, curaj, uluire, mândrie şi fericire.

Există zile în care nu văd lumina de la capăt şi mă întreb dacă are vreun sens orice din ceea ce fac. Există zile în care eşecurile par prea mari. De 3 săptămâni mă chinui la o singură problemă. Să-ţi vezi aplicaţia cum pică şi moare în producţie după zile întregi de teste, în care totul pare în regulă, este rupere de suflet.

Există zile în care mă decomprim şi intru într-o stare de letargie totală în care nu-mi mai pasă de nimic, zile în care singura motivaţie care o mai am să mă scol din pat este puiul meu de aproape 3 ani.

Astăzi însă nu este una din acele zile.

Azi mă simt ca un zeu.